joi, 12 martie 2020

Criză economică – 10 sfaturi utile

Simplul gând că oricând, la orice oră putem fi loviți de o criză economică total neprevăzută care să ne afecteze grav stabilitatea monetară, ne poate face să stăm treji noaptea, frământându-ne cu griji.
Pierderea locului de muncă, apariția unei boli sau suferirea unui accident sunt doar câteva exemple de situații ce ar putea avea un impact major în viața noastră de zi cu zi.
Nu este exclus ca în urma unor astfel de evenimente să ne trezim într-o reală criză financiară, din care să nu mai putem ieși.
Totodată, suntem siguri că puțini pot uita prin ce am trecut în anii 2007 – 2010, când întreaga lume civilizată s-a confruntat cu o criză economică majoră. Evenimentele care au condus la acest impas nu au putut fi prevăzute, iar întreaga omenire a fost luată prin surprindere.
De ce trebuie să ne pregătim de o criză financiară?
La un moment dat, trebuie să privim destul de obiectiv viața pe care o trăim și să înțelegem că situații inevitabile se pot întâmpla oricui și oriunde.
Așa că, decât să stăm și să ne facem griji cu privire la ce s-ar putea petrece, ar fi mult mai indicat să ne pregătim terenul în prealabil.
În felul acesta, în eventualitatea în care chiar vom trece prin niște momente ceva mai dificile, vom știi că avem o plasă de siguranță pe care să cădem.
Mulți analiști politici și economici anunțau „Marea criză financiară 2018”, acum câțiva ani. Apoi toți vorbeau de „Criza economică 2019”.
Se pare că toate estimările au fost greștie, iar acești doi ani au fost unii dintre cei mai profitabili din ultimul deceniu.
Însă asta nu înseamnă că o situație neprevăzută nu ne poate da toate planurile peste cap. Vezi cât de mult a influențat piața de capital și prețul petrolului atacut americanilor asupra generalului iranian de la începutul acestui an.
Iată de ce ne-am gândit să venim cu 10 sfaturi pentru a te pregăti de o eventuală criză economică, fie ea una mondială, națională sau personală.
1. Maximizează-ți economiile în lichidități

Conturile în numerar, precum conturile de economiiconturile bancaredepozitele la termen și investițiile pe termen scurt și mediu de tipul titlurilor de stat te vor ajuta cel mai mult în cazul în care se întâmplă să fii într-o criză financiară.
Pentru a-ți crea o oarecare plasă de siguranță în eventualitatea unor situații neprevăzute, cel mai indicat ar fi ca în portofoliul investițional să se regăsească și astfel de instrumente.
Motivul este unul simplu: spre deosebire de acțiuni, ETF-uri sau locuințe, valoarea conturilor în numerar nu fluctuează în funcție de evoluția pieței.
Asta înseamnă că, la nevoie, îți vei putea retrage toate sumele de bani deținute, fără să suferi vreo pierdere financiară.
Totodată, spre deosebire de unele obligațiuni sau fonduri de investițiinu va fi nevoie să achiți nicio taxă sau penalități de retragere a banilor.

Mare grijă cum gestionezi investițiile de capital!
Nu investi în stocuri sau acțiuni până când nu ești convins că ai acumulat suficient de multe lichidități în conturi, pentru mai multe luni de criză economică.
Pentru câte luni, te întrebi? Depinde foarte mult de obligațiile financiare ale fiecăruia dintre noi.
Spre exemplu, dacă ai obligații majore, cum ar fi chirie sau credite ipotecare în derulare, plata unei pensii alimentare sau a taxelor școlare a copiilor etc., atunci este clar că vei avea nevoie de mai multe luni de siguranță decât dacă ai fi singur și ai trăi cu părinții în aceeași casă.
În general, atunci când vorbim de lichidități, un fond de siguranță ar trebui să îți asigure traiul pentru minim trei luni.
Cu toate acestea, ideal ar fi să dispui de bani suficienți pentru 6 – 24 luni, în funcție de gradul de securitate pe care vei dori să îl ai.
2. Fă-ți un buget și ține-te de el
Dacă nu știi exact câți bani încasezi și de câți ai nevoie în fiecare lună pentru a supraviețui, atunci nu vei știi avea cum să estimezi corect fondul de siguranță.
Tocmai de aceea, aproape toți analiștii financiari și contabilii ne sfătuiesc ca, înainte de toate, să ne facem un buget personal, pentru a știi exact cum stăm din punct de vedere financiar.
Întocmit corect, bugetul ne va ajuta să ne dăm seama dacă trăim sub nivelul veniturilor sau dacă nu cumva cheltuim mai mult decât producem, fără să ne dăm seama.
Însă, ceea ce multe persoane nu înțeleg, este că bugetul nu este altceva decât un instrument de calcul. El nu va putea să ne tragă de mânecă în cazul în care ne confruntăm cu o criză financiară, așa cum ar face-o, poate, părinții noștri.
Ține de noi înșine să ne impunem niște limite și să încercăm nu doar să le respectăm, ba chiar să ne îmbunătățim cifrele de la o lună la alta.
3. Pregătește-te să îți minimizezi facturile lunare
Chiar dacă poate nu este neapărat cazul să o faci de pe acum (cu toate că nu ar strica, nu-i așa?), pregătește-te ca în eventualitatea unei crize economice să reduci cât de mult vei putea facturile lunare.
Din nou, la această operațiune te vei putea folosi foarte mult de bugetul lunar.
Ai un abonament la o companie de telecomunicații în valoare de 10 Euro, cu toate că nu mai ești în perioada contractuală? Fă-ți mutația la cartelă, unde vei plăti doar 5 Euro pe lună.
Ai câte un distribuitor diferit pentru telefonie fixă, internet și cablu? Încearcă să faci contract pentru toate serviciile la un singur furnizor, beneficiind în felul acesta de reduceri și de 20 sau 30 % din facturile lunare.
Și așa mai departe.
În același timp, verifică-ți și celelalte facturi și vezi unde poți scădea valorile, reducând consumul.
Spre exemplu, ce ar fi ca seara când stai și te uiți la televizor să stingi becul în cameră? Sau renunță la a-ți mai umple cada cu apă și optează pentru dușuri scurte. Aceste tactici simple te vor ajuta să pui deoparte câțiva zeci de lei lunar.
Iar orice sumă econimisită contează, indiferent cât de mică ar fi!
4. Achită-ți la timp toate facturile
A încerca să îți reduci facturile lunare este una, a nu le plăti este cu totul altă problemă.
Absolut orice obligație trebuie achitată în timp util. În caz contrar, riști ca la sumele deja existente să se adauge altele, sub forma unor taxe sau comisioane penalizatoare. Practic, nu faci altceva decât să îți mărești cheltuielile.
Din această cauză, te sfătuim să îți setezi două zile pe lună în care să te uiți atent la toate dările pe care trebuie să le achiți, pentru a te asigura că nu cumva ai omis vreuna dintre ele.
5. Folosește-te de toate opțiunile pentru a reduce costurile
Ar fi indicat ca mereu să încerci să îți reduci cheltuielile. Și nu doar atunci când te afli în Marea criză economică. Ci oricând.
Ai o cartelă la un supermarket, care îți acordă un discount de 5 – 10 % de fiecare dată când cumperi ceva? Poți beneficia de reduceri la magazine online, pentru că ești abonat la newsletter-ele lor? Ai găsit un cupon de reducere într-o revistă sau în cutia poștală?
Folosește-te de toate aceste mijloace, pentru a încerca să îți reduci, cât de mult se poate, cheltuielile.
6. Achită-ți toate creditele
Dacă ai un card de cumpărături deschis sau credite în derulare, sfatul nostru ar fi să încerci să le achiți cât de repede poți.
OK, am scăpat de criza economică 2019, dar poate luna viitoare se întâmplă să îți pierzi locul de muncă și te vei trezi într-o criză personală. Ce faci dacă încă ai împrumuturi active? Va trebui să dai din colț în colț, pentru a găsi sumele necesare achitării datoriilor, nu?
Achitându-ți din timp toate creditele, vei scăpa de grija lor, astfel că vei sta liniștit dacă ceva neașteptat se întâmplă și de mâine nu vei mai putea merge la muncă.
7. Încearcă să îți modifici creditele într-o criză financiară
Așa cum probabil știi, atât limitele de creditare setate de către BNR, cât și condițiile împrumuturilor s-au tot modificat în ultima vreme.
Îți sugerăm ca atunci când nu poți să îți achiți anticipat creditele existente, să mergi și să soliciți o recalculare a datoriilor sau o refinanțare credit.
Sunt mari șanse să beneficiezi de dobânzi mai mici față de cele agreate în primă fază.
8. Găsește alte surse de venit
Absolut orice persoană poate găsi activități alternative job-ului zilnic, cu ajutorul cărora să își suplimenteze veniturile lunare.
Te descurci cu traforajul? Apucă-te să fabrici ceva care să fie la modă, cum ar fi jucăriile din lemn. Ai acumulat suficient de multă experiență într-un anumit domeniu? Devino trainer, ajutând și alte persoane să înțeleagă tainele acelui domeniu. Și așa mai departe.
Vei găsi aici o listă cu o mulțime de potențiale afaceri și idei care te vor ajuta să generezi venituri și din alte surse, în afară de jobul de zi cu zi.
9. Economisește cât poți de mult
Observăm că analiștii financiari anunță cum că ar urma o criză economică 2020. Din păcate, multe persoane, văzând că în anii trecuți aceste avertismente nu s-au concretizat, au renunțat la a mai face economii.
Și iată că am redevenit o societate de consum, la fel cum se întâmpla înainte de criza din 2008. Creditele se acordă foarte rapid, lumea cumpără bunuri în neștire, iar rezervele monetare sunt tot mai mici.
Dar de ce să nu punem bani deoparte de la o lună la alta, chiar și atunci când nu ne temem în legătură cu ce s-ar putea întâmpla peste câteva luni? De ce să nu facem eforturi mici, zilnice, care să conteze la final de lună?
Vei putea citi pe site-ul nostru 200 de sfaturi despre cum să faci economii, parte din ele fiind cu siguranță de actualitate chiar și pentru tine, indiferent de sursa de venit sau de obiceiurile monetare pe care le ai.
10. Fă-ți cât mai multe relații și conexiuni
Așa cum discutam și la începutul articolului, nu știi niciodată ce se poate întâmpla mâine.
Tocmai de aceea credem că ar fi ideal ca orice persoană să aibă cât mai multe relații și cunoștințe. Cu cât mai multe, cu atât mai bine.
În felul acesta, atunci când situații neprevăzute se abat asupra ta, vei avea la cine să apelezi.
Să spunem că într-o zi îți pierzi, din anumite motive, job-ul. Imediat cum ai trecut de șocul aflării veștii, este timpul să începi să suni toate cunoștințele pe care ți le-ai făcut.
Șansele ca la locurile lor de muncă să aibă nevoie să angajeze oameni sunt foarte mari. Unde mai pui că referințele venite din partea cuiva pe care îl cunoști sunt mult mai bune decât un CV care arată impecabil.
Concluzii
Știi cum este vorba aceea „Istoria se repetă”? Mai devreme sau mai târziu, inevitabil, ne vom lovi de o nouă criză economică, fie ea una personală sau mondială.
Pentru a evita complicațiile generate de o astfel de situație, folosește-te de sfaturile noastre, care îți vor asigura un confort și o siguranță monetară.

Despre autor
Andrei este managerul general al Financer România. Expert în finanțe personale, pasionat de investiții și fan al domeniului FinTech, și-a dezvoltat în ultimii ani o carieră în marketing-ul digital. Prin cele peste 100 postări de pe site, dorește să ofere sfaturi tuturor cititorilor, astfel încât aceștia să poată deveni independenți din punct de vedere financiar cât mai repede .

vineri, 29 noiembrie 2019

Liderii USR şi PLUS, Dan Barna şi Dacian Cioloş, s-au întâlnit, vineri, cu premierul Ludovic Orban

Liderii USR şi PLUS, Dan Barna şi Dacian Cioloş, s-au întâlnit, vineri, cu premierul Ludovic Orban, Barna precizând că i-a transmis prim-ministrului că alianţa aşteaptă de la Guvern să aducă la îndeplinirea prevederile din acordul politic semnat.

"Întâlnirea a fost prevăzută de o săptămână. Temele au fost: prioritatea zero, în momentul de faţă, pentru agenda publică care sunt primarii în două tururi şi am discutat scenariile la care am putea ajunge la adoptarea acestui mecanism, acestei modificări foarte importante pentru democraţia reală din România. Aici este, bineînţeles, calea parlamentară care este preferată în momentul de faţă şi în contextul perioadei următoare în care va fi abordat şi adoptat bugetul, va fi şi aceasta o prioritate, şi premierul a confirmat că pentru el este o prioritate această modificare legislativă. Premierul şi PNL susţin acest demers, am văzut că şi preşedintele este în aceeaşi opinie, deci ar fi o reuşită extraordinară pentru România", a precizat Barna, pentru AGERPRES.

Discuţiile au vizat şi alegerile anticipate, a adăugat el. "Am discutat, de asemenea, de perspectiva anticipatelor, care rămâne una actuală imediat la începutul anului viitor. După ce va fi adoptat şi bugetul, discuţia despre anticipate va fi redeschisă, pentru că este o temă de strategie politică pentru funcţionarea corectă a României din acest punct de vedere", a spus liderul USR.

El a menţionat că i-a reamintit premierului că aşteaptă de la Guvern îndeplinirea prevederilor cuprinse în acordul politic semnat la învestirea acestuia.

"A fost şi discuţia legată de conţinutul acordului politic pe care USR l-a semnat cu premierul Orban la învestitură şi priorităţile de acolo legate de Secţia specială, legate de recursul compensatoriu, legate de măsurile pentru reducerea şi eliminarea furtului de lemn, radarul pădurilor şi toate celelalte elemente legate de măsurile economice, pensiile speciale. I-am reamintit premierului, de fapt, că acordul, pactul respectiv politic semnat nu era doar un acord de principiu sau de deziderate, sunt lucruri pe care aşteptăm ca acest Guvern să le aducă la îndeplinire în perioada următoare. Am trecut prin ele, susţinut şi de domnul Cioloş şi de alianţă, evident", a afirmat Dan Barna.

Potrivit preşedintelui USR, discuţiile au vizat şi posibilitatea unui candidat comun pentru alegerile din Bucureşti.

"Am mai discutat şi despre alegerile locale, foarte important subiect: necesitatea de a avea un candidat comun la Bucureşti, au fost abordate şi diversele scenarii: alegeri primare, sondaje, instrumentele de care dispunem pentru a avea capacitatea să ajungem la un candidat comun împotriva doamnei Firea, lucrul acesta fiind evident coroborat cu perspectiva de a avea sau nu alegeri în două tururi", a precizat liderul USR.

Dan Barna a spus că premierul Orban s-a arătat deschis faţă de problemele abordate.

"Premierul a fost foarte deschis, de altfel lucrurile erau asumate în acordul politic semnat, nu au fost nişte surprize pentru domnia sa. Miza este aceea de a vedea cât de solidă este majoritatea pe care ne putem baza în Parlament pentru a avea respectivele teme în dezbatere, neexcluzând, bineînţeles, nici celelalte variante de asumare de răspundere sau, în unele cazuri, de ordonanţe", a susţinut el.

"Am discutat cu premierul Orban despre priorităţile pe care ni le-au transmis alegătorii noştri. Sunt lucruri la care oamenii ţin şi de la care trebuie să înceapă orice fel de construcţie. Am stabilit să monitorizăm realizarea acestor deziderate şi să avem întâlniri periodice cu prim-ministrul Orban. Ne-am arătat disponibilitatea de a veni şi cu soluţii pentru deblocarea acestor probleme", a declarat liderul PLUS, Dacian Cioloş, conform unui comunicat al Alianţei USR PLUS transmis AGERPRES.

Liderii USR PLUS şi premierul Ludovic Orban au agreat că se vor întâlni periodic, iar alianţa va sprijini Guvernul pentru îndeplinirea unor obiective comune, mai precizează comunicatul

sâmbătă, 5 mai 2018

Mecanismul de transmisie a politicii monetare

 Pe termen scurt evoluţia preţurilor este supusă unor influenţe multiple, generate de factori provenind din economia naţională şi din mediul extern, care acţionează asupra cererii şi ofertei agregate. Pe termen mediu şi lung, însă, un rol fundamental în asigurarea stabilităţii preţurilor îi revine conduitei politicii monetare. Mecanismul de transmisie a politicii monetare reprezintă totalitatea canalelor prin care banca centrală, utilizând un set variat de instrumente de politică monetară poate influenţa dinamica cererii agregate şi a preţurilor din economie.

Dintre canalele (sau mecanismele specifice) de transmisie a politicii monetare identificate de literatura de specialitate, practica economică a relevat cu precădere importanţa următoarelor: canalul ratelor dobânzilor practicate de instituţiile financiare; canalul creditului; canalul cursului de schimb; canalul efectelor de avuţie şi bilanţ; canalul anticipaţiilor agenţilor economici privind inflaţia. O descriere simplificată a acestor canale de transmisie şi a interacţiunii dintre acestea, adaptată particularităţilor economiei româneşti, stă la baza construcţiei modelului de analiză şi prognoză pe termen mediu al BNR.

În general, semnalele transmise prin deciziile de politică monetară îşi produc efectele asupra economiei în mod indirect, propagându-se prin intermediul verigii intermediare reprezentate de sistemul financiar-bancar. Relaţia dintre banca centrală şi băncile comerciale se stabileşte în cadrul pieţelor financiare (monetară, valutară), banca centrală având capacitatea de a controla relativ eficient ratele dobânzilor pe termen scurt prin gestionarea lichidităţii pe piaţa monetară interbancară. De regulă, în cadrul sectorului financiar-bancar transmisia impulsurilor de politică monetară se realizează relativ rapid. La nivelul relaţiei dintre băncile comerciale şi economia reală, impulsurile de politică monetară ale băncii centrale se transmit mai degrabă imperfect şi după o perioadă de timp care depinde de particularităţile structurale ale economiei naţionale. Deşi banca centrală poate controla ratele dobânzilor pe termen scurt, economia reală este influenţată cu precădere de ratele dobânzilor pe termen mediu şi lung practicate de băncile comerciale pentru depozitele atrase sau pentru creditele acordate clienţilor acestora. Nivelul acestora din urmă depinde de cel al ratei dobânzii de politică monetară, dar şi de un număr de alţi determinanţi (aşteptările privind inflaţia, perspectivele privind creşterea economică etc.), şi este hotărâtor pentru deciziile de investiţii, consum sau economisire. În general, dobânzi mai reduse stimulează investiţiile şi consumul în defavoarea economisirii, în timp ce dobânzi mai ridicate stimulează economisirea, inhibând pe termen scurt consumul şi investiţiile. Astfel este influenţată cererea agregată din economie. În acelaşi timp, magnitudinea cererii partenerilor comerciali externi pentru produsele de export (cererea externă) poate constitui un aport semnificativ la adresa activităţii economice interne. Oferta agregată are o capacitate de ajustare la nivelul cererii agregate limitată la un orizont scurt de timp. Pe termen lung, oferta depinde în principal de dinamica factorilor fundamentali precum capacităţile de producţie, forţa de muncă şi gradul de înzestrare tehnologică şi prin urmare se ajustează mai lent şi pe termen mai îndelungat, neputând fi influenţată prin intermediul politicii monetare. În aceste condiţii, pe termen scurt/ mediu, politica monetară poate afecta numai decalajul dintre nivelul efectiv al producției şi cel sustenabil pe termen lung (deviaţia PIB real de la nivelul său potenţial). La rândul său, deviaţia PIB real este un factor determinant pentru inflaţia preţurilor de consum. De exemplu, o cerere în exces pentru bunuri de consum sau de investiţii pune în mod direct presiune asupra costurilor cu factorii de producţie (inclusiv cu factorul muncă, respectiv salariile). În faţa unor astfel de creşteri ale costurilor de producţie, o parte a firmelor pot decide în favoarea unei diminuări a marjelor de profit obţinute, lăsând preţurile finale de vânzare nemodificate. Pe termen mediu, însă, în condiţiile unor creşteri persistente ale costurilor de producţie, firmele vor transfera tot mai mult aceste costuri asupra preţurilor de vânzare, ceea ce va conduce în cele din urmă la creşterea preţurilor bunurilor de consum (generând inflaţie). Un deficit de cerere agregată pe de altă parte va avea efecte contrare. Având un control relativ eficace asupra ratelor dobânzilor pe termen scurt, banca centrală poate influenţa inclusiv motivaţia agenţilor economici de a deţine monedă natională comparativ cu aceea de a deţine monedă străină şi, prin aceasta, cursul de schimb. Cu toate acestea, evoluţia cursului de schimb este rezultatul acţiunii unui număr mult mai mare de factori (de exemplu, aversiunea la risc a investitorilor străini, dezechilibrele macroeconomice interne şi externe (diferențialul ratelor dobânzilor), factori politici etc.). Asupra unora dintre aceşti factori politica monetară nu poate acţiona, iar asupra altora are o influenţă limitată şi condiţionată strict de coerenţa celorlalte politici macroeconomice (fiscală, de venituri, a reformelor structurale). Cursul de schimb influenţează preţul relativ al bunurilor interne faţă de cel al bunurilor tranzacţionate pe pieţele externe. Un exportator va câştiga mai mult dacă preţul obţinut în valută din vânzarea bunurilor sale pe pieţele externe este transformat în lei la un curs de schimb mai ridicat (moneda naţională este mai depreciată). Pe de altă parte, un importator va câştiga mai mult dacă bunurile vândute pe piaţa internă sunt achiziţionate în valută la un cost mai mic exprimat în lei, echivalent al unei monede naţionale mai apreciate. Cursul de schimb transmite astfel (prin intermediul canalului exporturilor nete, sau canalului indirect al cursului de schimb) cu un anumit decalaj în timp, impulsurile iniţiale ale ratei dobânzii de politică monetară asupra activităţii economice (sintetizată prin deviaţia PIB real). Un alt mecanism important prin care cursul de schimb şi ratele dobânzilor acţionează asupra activităţii economice este efectul de avuţie şi bilanţ (pentru detalii vezi Efectul de avuţie şi bilanţ). O depreciere a cursului de schimb al monedei naţionale generează o diminuare a apetitului pentru contractarea de credite în valută. În acelaşi timp, deprecierea leului va reduce venitul disponibil al celor care au deja contractate astfel de credite. Acest efect decurge din faptul că agenţii economici care obţin venituri în monedă naţională vor fi nevoiţi, în situaţia unei deprecieri, să plătească mai mulţi lei pentru serviciul datoriei contractate în valută. Aprecierea cursului de schimb va avea efecte de sens invers: va spori motivaţia sectorului privat de a se împrumuta în valută mai degrabă decât în monedă naţională, în principal datorită costurilor comparativ mai scăzute în lei asociate serviciului datoriei. Unul din cele mai simple şi mai rapide mecanisme prin care care sunt transmise modificările cursului de schimb este cel al preţului bunurilor de import (canalul direct al cursului de schimb). Preţul la care un agent economic va comercializa pe piaţa internă bunuri achiziţionate din import, este format din preţul în valută (de pe piaţa externă) al bunului respectiv transformat în lei la cursul de schimb relevant. În general, preţul în monedă naţională se ajustează incomplet la variaţiile cursului de schimb. Aceasta se poate datora unui cumul de factori, cum ar fi: stabilirea de către producători a preţurilor de vânzare ale produselor acestora în moneda ţării în care urmează a fi vândute (eng. local currency pricing), conţinutul variabil de bunuri de tip ne-tranzacţionabil (eng. non-tradables) utilizate în procesul de producţie al bunurilor tranzacţionabile (eng. tradables), costurile ridicate pe care le-ar genera pentru importatori modificarea preţurilor practicate pe piaţa internă cu aceeaşi frecvenţă (ridicată) pe care o manifestă fluctuaţiile cursului de schimb. Alături de preţurile bunurilor din import, o serie întreagă de alte preţuri răspund mai mult sau mai puţin la modificările cursului de schimb, precum preţurile combustibililor, unele preţuri administrate (pentru medicamente, telefonie fixă etc.), preţurile bunurilor complementare sau substituibile celor importate. Percepţia agenţilor economici cu privire la consecvenţa cu care banca centrală urmăreşte îndeplinirea obiectivelor sale fundamentale afectează semnificativ aşteptările cu privire la inflaţie (detalii). În condiţiile creşterii transparenţei şi credibilităţii demersurilor băncii centrale, ancorarea aşteptărilor inflaţioniste la o traiectorie compatibilă cu obiectivele acesteia privind inflaţia devine unul dintre cele mai puternice şi mai eficiente canale de transmisie a politicii monetare. Dincolo de influenţa politicii monetare, dinamica cererii agregate şi a preţurilor este determinată şi de conduita altor componente ale setului de politici macroeconomice, cum ar fi politica fiscală şi politica veniturilor. Politica fiscală are un efect direct asupra economiei influenţând cererea agregată prin intermediul impulsului fiscal (pentru detalii, vezi Proiecţiile fiscale şi prognoza macroeconomică). O politică fiscală optimală are rolul de a atenua şi stabiliza fluctuaţiile ciclului economic şi, prin urmare, dinamica deviaţiei PIB real de la nivelul său potenţial. Stabilirea conduitei fiscale în ceea ce privește cuantumul unor impozite precum TVA sau nivelul accizelor la diferite produse are impact direct asupra nivelului preţurilor în economie. Pe de altă parte, o politică echilibrată a veniturilor trebuie să fie ghidată de asigurarea corelaţiei dintre câştigurile salariale reale din domeniul public cu cele din domeniul privat şi cu dinamica productivităţii muncii.

vineri, 30 martie 2018

Un bărbat în vârstă de 63 de ani, din judeţul Vaslui, declarat decedat în anul 2016, deşi este în viaţă, a pierdut procesul prin care cerea anularea declarării decesului

Un bărbat în vârstă de 63 de ani, din judeţul Vaslui, declarat decedat în anul 2016, deşi este în viaţă, a pierdut procesul prin care cerea anularea declarării decesului.

El a menţionat că a pierdut procesul din cauză că a formulat prea târziu calea de atac, la aproximativ doi ani de la pronunţarea decesului, iar solicitarea i-a fost respinsă ca inadmisibilă din punct de vedere procedural.

"În acte sunt mort, deşi trăiesc. Nu am nicio sursă de venit, iar din cauză că în acte figurez ca fiind decedat, nu mă pot angaja, nu pot face nimic în ţară", a declarat bărbatul.

Constantin Reliu a plecat în 1992 la muncă în Turcia, ultima dată vizitându-şi familia în anul 1999. Din cauza neînţelegerilor din familie, el susţine că a rupt legătura cu rudele şi s-a stabilit în Turcia. În anul 2013, fiindcă nu mai primise nicio veste de la bărbat, soţia a solicitat în instanţă declararea decesului acestuia, ceea ce s-a întâmplat în anul 2016.

La începutul acestui an, Reliu a fost depistat de autorităţile din Turcia având documentele de şedere expirate, motiv pentru care a fost expulzat, iar la sosirea în ţară a aflat că este declarat decedat.

Bărbatul spune că doreşte să se reîntoarcă în Turcia, unde pretinde că are o firmă, dar pentru a-şi redobândi identitatea, trebuie să se adreseze din nou instanţei

duminică, 22 noiembrie 2015

Dosarul cu șină – arma supremă a birocrației naționale

de Ina Gabriela Funețan
inaLa intrarea în instituție ușa e blocată, deși e program cu publicul. Probabil, publicul e dușmănos, trebuie ținut la distanță. Pe perete e un interfon și o listă de numere. Ar trebui să formez numărul biroului unde vreau să ajung și cineva să îmi deschidă ușa. Dar interfonul nu funcționează. De fapt interfonul ăsta nu a funcționat decît atunci cînd a fost instalat. După aia imediat s-a stricat și are ani de când nu funcționează. 
Publicul doritor de acces așteaptă să apară un funcționar care are cartelă. Eu am noroc: în scurt timp apare o doamnă. Mă privește ostil; explic, citindu-i reproșul mut din privire: “nu funcționează interfonul”. De parcă n-ar ști că nu funcționează! Mă lasă să intru.

Biroul “Avize” unde am treabă e gol, ușa e deschisă. O funcționară preocupată trece pe hol, nu-mi aruncă nici o privire. O altă funcționară mă vede în treacăt și strigă undeva, în lungul holului: ocupă-te tu de doamna pînă vin eu! Doamna sunt eu.
Reapare prima funcționară, cea care trecuse pe lângă mine fără să mă observe.
Îmi ia dosarul și mă trimite la casierie. Știu cu aproximație unde este casieria; sunt trei uși: pe una scrie “Casierie”, pe alta “Financiar- Contabil”, pe a treia nu scrie nimic. “Casieria” e închisă. La “Financiar-Contabil” mi se spune să încerc dincolo. “Dincolo” e ușa pe care nu scrie nimic. Mă întreb cum de rezistă cei de la “Financiar-Contabil” să îndrume la nesfârșit cetățenii spre ușa fără inscripție. Chiar nu se enervează nimeni, o dată, atât de tare încât să lipească pe ușă o foaie cu inscripția “CASIERIA E AICI“? Și ce rost are interfonul ăla stupid, care nu funcționează decât cu cartelele funcționarilor? Mă apucă o furie interioară pe care o maschez cât pot. Ce rost are o asemenea baricadare în calea cetățeanului, obligat să aștepte mila unui posesor de cartelă pentru a intra să ceară serviciile la care este îndreptățit?
Sunt arhitect și aceasta este doar o scenă oarecare din nenumăratele contacte pe care le am cu statul funcționăresc, pe parcursul avizării unui proiect oarecare, așa cum ar fi un club. Fac proiecte dar nu proiectul în sine este partea cea mai complicată a meseriei noastre, ci acest iad al hârtiilor ștampilate numit obținerea avizelor. Nu te pregătește nimeni pentru așa ceva. Te pregătești singur, lovindu-te de unul, de altul, tocindu-ți nervii, suportând și înghițindu-ți furiile.
Această exasperantă relație cu funcționarii statului român face ca cetățenii să încerce mereu să ocolească regulile; câți dintre voi v-ați apuca de bunăvoie să luați drumul ghișeelor cu grămezi de acte-n mână, pentru a auzi “mai veniți săptămâna viitoare cu o copie după actul de spațiu“? Oricine poate evita acest consum odios de timp și nervi, o va face, sperând că nu se va întâmpla nimic. Va da șpagă, asta spun, sistemul este croit să te exaspereze până dai.
Oricâte programe și strategii s-ar vântura prin discursurile oficiale, problemele României vor rămâne exact aceleași, neschimbate măcar cu o iotă, atâta vreme cât orice act al Statului Român se emite în baza unor dosare stufoase, prin proceduri îndelungate și cu taxe piperate. Atâta vreme cât o lege e cât o broșură și nu poate intra în vigoare fără “norme de aplicare”, atâta vreme cât orice domeniu e reglementat prin zeci de acte normative, unele repetând același lucru, altele intrând în contradicție între ele, vom avea în continuare oameni care ocolesc regulile, corupție la toate nivelurile și, cel mai important, vom mai avea tragedii.
Nici un program guvernamental sau politic nu mă mai interesează dacă nu începe de aici: de la debirocratizarea României. Mai mult ca de orice reformă, țara are nevoie de reducerea grămezilor de hârtii adunate în dosarele/bibliorafturile/dulapurile/birourile instituțiilor publice. Sunt hârtii care devin inutile în clipa următoare rezolvării solicitării, dar care se arhivează cu sfințenie. Nici o modificare a unei legi, nici o suprareglementare nu va folosi la nimic: reforma statului trebuie să pornească de la eliminarea strămoșescului dosar cu șină.
Și, sigur că da, e necesară și creșterea salariilor funcționarilor. Chiar și cu 100%, de ce doar cu 10%? Să fie 100%! Dar nu toate salariile, ci doar cele ale profesioniștilor tăcuți care țin azi în spate și instituțiile statului, și pe colegii lor care taie frunză la câini. Cumva, am convingerea că acești profesioniști s-ar descurca, chiar rămași mai puțini, fără a se ascunde de cetățeni în spatele unui interfon defect.

vineri, 30 octombrie 2015

Mai arătaţi-mi o ţară!

Pe data de 1 Iunie 1945 a fost ucis Mareşalul. Pe data de 2 iunie 1889 după unele surse, se născuse. Pe data de 20.05.2013 a murit istoricul Gheorghe Buzatu, unul din puţinii istorici care a avut curajul să mai scrie despre Mareşal şi să vadă în el ceea ce a fost adică un mare patriot.
 
Întâmplător sau nu, despre nici unul din ei presa nu a scris, televiziunile nu au prezentat nici măcar câteva cuvinte, de parcă nici nu ar fi existat. Dacă despre Antonescu este de înţeles teama presei vândute de a scrie, dar nu înţeleg ce au avut cu marele istoric Gheorghe Buzatu. De ce nu a pomenit nimeni despre el nici cât un rezultat al meciului România –Trinidad Tobago? Despre soarta lui Becali, săracul puşcăriaş care plăteşte cu bani grei televiziunile şi politicienii să îi susţină cauza, să introducă legea amnistierii colective şi să îl scoată din puşcărie deşi are de ispăşit două condamnări, discută toţi „democraţii” de două săptămâni de au făcut clăbuci ca dero şi nu dau semne de oboseală. Despre Antonescu sau Buzatu, nimic. Am uitat că Mareşalul Antonescu a salvat ţara şi că regele când i-a încredinţat conducerea ţării, a afirmat:“Antonescu, îţi dau conducerea ţării pe mână. În nimeni altul nu am încredere decât în tine. Nu poţi refuza deoarece tu eşti un patriot.”
Au uitat toţi că EL a fost singurul care a acceptat să îşi asume preluarea puterii, într-o perioadă nu critică ci dezastruoasă pentru ţară, singurul care a avut curajul să se înhame la o muncă aproape fără şanse de izbândă, strivit între două forţe din est şi vest care doreau supunerea României, dar nu a luat puterea că a vrut el, ci rugat de rege, nu prin loviluţie, nici prin furt electoral.
Drept mulţumire, românii se fac că uită şi ziua naşterii şi ziua uciderii lui, pentru că aşa vor alţii. Mai mult, ARMATA, prin conducătorii ei, face un gest de trădare naţională, punând la dispoziţia celor care au ordonat uciderea memoriei Mareşalului, arhivele militare dintre anii 1938 -1964 pentru a studia ce? În Comunicatul de presă al MApN se spune că au făcut aceasta, pentru a extinde accesul reprezentanţilor Consiliului Memorial al Holocaustului din SUA la inventarele şi documentele referitoare la perioada 1938-1964, din depozitele de arhivă ale M.Ap.N.” Care Holocaust? Unde? Când? A decretat un trădător de ţară că în România a fost Holocaust şi acuma gata, am devenit toţi criminali şi vine cine vrea să ne studieze arhivele pentru că vrea să vadă unde sunt criminalii de război? Ce porcărie mai e şi asta? Şi dacă Holocaustul a avut loc conform celor care îl revendică în perioada războiului, ce treabă au ei cu arhiva până în 64? Pe cine abureşte domnul Duşa? Sau Holocaustul a ţinut până în 64? Pentru cei care încearcă să pună în spatele Mareşalului victime ale bolşevicilor şi cominterniştilor evrei, le dau spre citire, ca să nu mai caute în arhive, ordinul Mareşalului dat armatei pe timpul războiului: “Vreau ordine! Să se înţeleagă că noi suntem o armată civilizată care aduce cu ea ordinea şi siguranţa şi nu suntem hoarde barbare ce distrug şi pradă totul în calea lor. Vreau ordine şi iar ordine. Să fie împuşcat militarul care va fi prins furând sau comiţând crime în spatele frontului.”Acest om, acest commandant, acest patriot, erou al neamului, este scos în afara legii de un guvern românesc, la cererea altor conducători de ţări care se vor conducătorii lumii şi declarat “vinovat de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.”
Aşa prevede la cererea duşmanilor de ţară, OG- 31 din 2002. Să nu îţi vină să vomiţi? Iar mai marii ţării, de atunci şi până acuma, oamenii de cultură, istoricii, ARMATA, presa, televiziunile, toţi tac şi acceptă această umilire a nemului, acestă crimă oribilă contra valorilor, eroilor nemului romnânesc. Toţi tac!
Antonescu, criminal de război? Culmea culmilor. Pentru ce? Pentru că şi-a slujit ţara?
Atunci hai să vedem cum îşi tratează “criminalii” celelalte ţări:
  1. SUA
  • Generalul Custer, cel care a masacrat şi făcut să dispară triburi şi neamuri întregi de indieni vechii locuitori ai americii de nord, a acţionat şi-a făcut cunoscut cunoscut principiul conform căruia “un Indian bun este un Indian mort!”. Asta l-a ghidat, asta a pus în practică. Şi este considerat erou al SUA, îi poartă numele 6 oraşe din 6 state americane, nu ştiu câte cimitire, o rezervaţie militară naţională şi Divizia 85 Infanterie. Antonescu nu a spus ca un evreu bun este un evreu mort, nici nu a ordonat decimarea evreilor, în cel mai rău caz le-a dat voie să plece din România, ca să nu fie prinşi de Gestapo şi totuşi este declarat criminal de război. Mai nou, dacă le-ai dat voie evreilor să îşi scape pielea, se cheamă Holocaust.
  • Hiroşima .80000 de japonezi civili omorâţi în primele ore ale dimineţii de 06.08.1945, de o bombă aruncată dintr-un avion americat, condus de Paul Tibbets, la ordinul preşedintelui SUA de la acea vreme, Harry Truman. Încă 190000 de oameni au murit apoi ca urmare a efectelor secundare ale bomei atomice. Enola Gay este avionul care a purtat bomba ucigaşă nume dat după mama lui Tibbets. Deci ambii, mamă şi fiu asasini, criminali în masă şi totuşi, imediat după încheierea misiunii, pilotul asasin este decorat de generalul Karl Spaatz cu “Distinguished Service Cross” şi va ajunge după această faptă general de brigadă în armata americană. A murit la 92 de ani, onorat de întreagă americă, nimeni niciodată nu a dat o HG şi nu l-a găsit “ vinovat de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii.” Dimpotrivă, se spune că prin crima comisă a adus pace. A adus pace “MY ASS” cum ar spune chiar ei, americanii. De Truman ce să mai spun? A dat ordin să fie aruncate două bombe atomice peste Japonia. Şi, cui îi pasă? Saddam a fost omorât numai pentru că se bănuia că le are, dar nici asta nu mai contează.
  1. Anglia
Francis Drake, cel mai celebru pirat al vremurilor, traficant de carne vie, cum li se spune acum celor care comercializează fiinţe vii, sau sclavi cum li se spunea atunci prin secolul al XVI-lea, a fost folosit mai pe faţă, mai pe ascuns de regina Angliei Elisabeta I care pe de o parte îl ridica la rang de Sir, pe de alta spunea că nu are nici o legătură cu actele lui de piraterie la adresa vaselor spaniole care se întorceau cu aur şi sclavi din „lumea nouă”. A murit la 56 de ani de dizenterie, dar onorat şi adulat, este considerat un erou al Marii Britanii, deşi a fost un negustor de sclavi, pirat, asasin plătit. Nimeni nu l-a declarat în afara legii, nimeni nu a cerut să fie studiată arhiva pentru a se vedea pe cine a omorât, pe cine a luat în sclavie, câţi africani au avut de suferit de pe urma „călătoriilor” lui.
3. Spania
Francisco Pizarro, conquistador spaniol, cuceritorul, sau masacratorul a zeci de mii de incaşi, a decimat pur şi simplu populaţiile băştinaşe din America de Sud, pentru a le lua aurul, a distrus dovezi ale civilizaţiilor maiaşe şi incaşe din răzbunare şi pentru a spori averea sa personală şi a reginei Spaniei. Numai într-o bătălie, în timpul atacului din Cajamarca în 1532 sunt ucişi între 2 000 și 8 000 de amerindieni. Nu cere nimeni să vadă arhivele Spaniole, sau ale Ecuadorului, pentru a vedea măcar dacă au fost 2000 sau 8000 de morţi? Nu s-a înfiinţat nici un Consiliu Memorial al Holocaustului din America Latină pentru a afla numele asasinilor incaşilor pentru a culpabiliza Spania? Nu, dimpotrivă, familia lui Pizzaro s-a întors în Spania după ce acesta a fost ucis s-a stabilit la Trujillo unde a construit un palat pe care Becali l-ar pimui, iar numele lui Pizzaro este venerat şi respectat, are statui în Spania şi toată America de Sud, nimeni nu a scos tablourile care îl reprezintă din muzee, cum a fost scoase tablourile lui Ioan Antonescu până şi din Academia Militară unde fusese commandant.
4. Franţa
Napoleon Buonaparte , un ăla mic şi crăcănat, dacă e să ne luăm după statură, născut în 1769 la Ajjacio, corsican de origine, ofiţer al armatei franceze se face remarcat în câteva lupte, apoi în 1799, la 30 de ani a organizat o lovitură de stat și s-a proclamat Prim Consul al Franţei. Deci un uzurpator de tron care –vezi Doamne- lupă pentru democraţie, şi cere moarte nobilimii şi regilor care reprezentau simbolul răului, dar în 1804 se proclamă împărat uitând că a luptat pentru „democraţie” şi îşi numeşte fraţii regi prin diferite ţări cucerite. Inutil să mai pomenim câte războaie a purtat dintr-o ambiţie personală. Câţi oameni au murit din cauza ambiţiei lui,întreaga lume cade pe spate şi acum când îi aude rostit numele. Epoca lui este slăvită pentru că a adus Franţa acolo unde nu ajunsese în toată istoria ei de până atunci, nimeni nu îi întinează memoria, nici austriecii, nici ruşii, nici englezii, nici polonezii, nimeni, deşi a provocat pierderi imense în vieţi omeneşti aproape tuturor ţărilor Europei. Nu îl declară nici un stat criminal de război? A fost legalizată invazia unui stat de către alt stat sau ce se întâmplă?
Exemplele ar putea continua la nesfârşit, cu zeci, sute, mii de cazuri din întreaga lume. Nici chiar Stalin, despre care toţi spun că a comis crime şi a ordonat suprimarea a sute de mii de oameni, nu a fost declarat criminal, Ruşii îl adoră, nimeni nu cere să se vadă arhivele ruse, nici nu ar îndrăzni, deşi motive sunt. Numai Hitler şi toţi cei care au avut contact sau au trăit în perioada lui şi i-au fost aliaţi sunt blamaţi. Şi nici ăia toţi. Horthy este considerat erou la Unguri, Mussolini nu a fost dezavuat de italieni, italienii îi pot păstra tablourile şi statuile, nu a cerut nimeni să fie date jos, în noiembrie 2004 a fost votat al 34-lea mare italian într-un sondaj de opinie TV. A fost înmormântat în secret, dar nu din ură, ci de teamă ca populaţia, simpatizanţii să nu facă pelerinaj la mormântul lui. În 1957-1958, la cererea văduvei sale, Benito Mussolini a fost deshumat și înmormântat lângă Predappio.
Pe lângă toate aceste personaje, Mareşalul Antonescu este sfânt. Oricum este un sfânt.

La noi nu se ştie şi nu se spune unde a fost înmormântat Mareşalul Antonescu, şi nici nu se va mai afla vreodată, arhivele Ministerului Apărării au fost date “spre studiu” celor care i- au asasinat memoria.
Mai arataţi- mi o ţară în lumea asta care îşi bate joc de eroii săi.
Mai arataţi-mi o ţară în care conducătorii ei să îşi bată joc de valorile, tradiţiile, istoria, dovezile arheologice ale nemaului aşa cum se întâmplă în România.
Mai arataţi-mi o ţară căreia guvernanţii să îi vândă pământul, sănătatea, apele, aprobând otrăvirea pământului cu cianuri şi metode de exploatare criminale.
Mai arataţi-mi o ţară în care să se aprobe un plan de intoxicare, cancerizare a populaţiei printr-un Codex Alimentarus criminal.
Mai arataţi-mi o ţară în care un ambasador al unei ţări străine să propună procurorii ţării, sau să facă legi ale statului în care este un simplu trimis cu sarcini diplomatice, nu de guvernare.
Mai arataţi-mi o ţară în care preşedintele să spună că nu interesele naţionale contează, ci interesele străine.
Mai arataţi-mi o ţară în care minoritatea conlocuitoare să facă legea şantajând puterea politică şi legislativă cu retragerea voturilor dacă nu li se dă autonomie.
Mai arătaţi-mi o ţară în care toate guvernele  să îşi bată joc de sistemul de sănătate şi de  învăţământ purtându-se aşa cum nici domnitorii fanarioţi nu s-au purtat deşi guvernau într-o ţară străină.
Mai arataţi-mi o ţară în care preşedintele şi candidatul la funcţia de prim ministru, pentru că asta era Ponta când a semnat actul de supunere, cu Băsescu, să facă un act de mână, “instituţional” prin care să îşi împartă puterea.
Mai aratai-mi o ţară în care populaţia să fie atât de indiferentă, atât de tembelizată atât de dezumanizată, atât de iraţională, atât de depersonalizată, atât de devalorizată, încât să plângă pe umerii unui cioban condamnat de trei ori, pentru fraudă, fals în declaraţii, sechestrare de persoane, dar să se facă că nu ştie când s-a născut şi a murit unul din cei mai mari patrioţi ai ei, sau că a murit unul din istoricii ei.
Arataţi-mi vă rog încă o ţară unde să se întâmple toate astea, înainte să îmi pleznească inima de ruşine că fac parte din cel mai îndobitocit popor!
 
Boboc Costel
costel_boboc41@yahoo.com 


Tot binele si pentru mult timp !*;) winking